În câțiva ani, cel mai cool loc pentru fetița ta să facă shopping … va fi garderoba ta. Dar întrebarea e: ce va găsi acolo?
Oprește-te o secundă și gândește-te: mai ții minte vremurile în care hainele erau mult mai prețuite? Când garderobele erau construite cu intenție, piesă cu piesă, în jurul ideii de durabilitate? Când fiecare haina a mamei tale venea cu o poveste: un oraș, o vacanță, o ocazie specială?
A fost o vreme în care o rochie din mătase, o geacă de piele, un palton din lână sau o blană naturală nu erau doar haine, ci moșteniri. Se transmiteau, se păstrau cu grijă, se iubeau. Astăzi însă, moda pe repede-înainte dictată de ritmul tot mai alert al vieților noastre ne-a furat această moștenire. Ne-a învățat să alergăm după discounturi, să iubim trenduri, nu haine, să cumpărăm mult și să uităm repede. Iar din această grabă s-au născut garderobe pline de piese sintetice, efemere, lipsite de sens. Și, în mod ironic, deși avem mai multe haine ca oricând, avem tot mai puține lucruri care chiar contează.
Ideea că o piesă din dulapul tău ar putea ajunge la fiica ta peste 20 de ani pare aproape ridicolă. Dar poate tocmai aici e începutul unei alte povești: arhiva personală.
Când vorbesc despre o arhivă personală, nu mă refer la o colecție impunătoare sau prețioasă în sensul clasic, ci mă refer la o garderobă construită cu sens din piese care au fost alese cu grijă de tine, purtate cu plăcere și păstrate cu respect. Este o arhivă de povești, de gesturi mici, de identitate, dar mai presus de toate, este un exercițiu de sinceritate cu tine însăți.
Pentru mine, ca mamă de fetiță, această idee prinde contur într-un mod emoționant. Mi-o imaginez peste ani, descoperind o rochie sau o geantă care m-a însoțit într-un moment important. Însă dincolo de metafora asta intimă, știu că arhiva mea nu e valoroasă doar pentru ea, este valoroasă pentru mine. Pentru că reflectă un obicei sănătos: alegerea conștientă, intenția, ritmul meu.
Construirea unei arhive personale înseamnă să încetinești, să pui întrebări înainte de a cumpăra: „Oare această piesă va rezista peste 20 de ani și chiar mai mult?” „Îmi spune ceva acum, dar ce îmi va spune mai târziu?” „Va deveni parte din povestea mea?”
E un proces care schimbă nu doar modul în care te îmbraci, ci și modul în care te raportezi la tine, la timp și la consum. Și nu, nu trebuie să ai neapărat cui să lași această arhivă. Ea există pentru tine. Pentru starea de bine pe care o aduce o garderobă coerentă, asumată, iubită.
Mi-ar plăcea să începem tot mai mulți această schimbare, să construim garderobe care spun o poveste.
Povestea noastră.